Integritatea alimentara (sau integritatea lantului alimentar; in engleza Food Integrity) este un concept nou si inca nu foarte clar conturat, aparut ca raspuns la transformarile majore ale sistemului alimentar petrecute in ultimele decade.
Globalizarea si liberalizarea comertului cu alimente, tehnologizarea si industrializarea productiei alimentare, precum si urbanizarea avansata a societatilor dezvoltate au dus la indepartarea geografica si conceptuala a oamenilor de sursele lor de hrana. Cei mai multi dintre oameni cunosc foarte putine despre cum este produsa, prelucrata si manipulata hrana pe care o consuma, percepand o pierdere a prerogativei fundamentale de a decide asupra ceea ce mananca, si avand senzatia ca depind de expertiza si bunavointa unor persoane anonime. Disponibilitatea cetatenilor de a se increde in eficienta si probitatea sistemului alimentar este esentiala pentru buna functionare a lantului alimentar si, deci, pentru garantarea securitatii alimentare. Obiectivul public care vizeaza realizarea coerentei si rectitudinii lantului alimentar, precum si subansamblul de politici si instrumente menite a-l deservi constituie integritatea alimentara.
Scandalurile recente cauzate de relevarea publica a unor retele transnaționale de fraudare a marfurilor alimentare au evidentiat lacune majore de integritate a lanțului alimentar. Adaptarea sistemelor de monitorizare si control al lantului alimentar, care in prezent urmaresc aproape exclusiv obiective de siguranta alimentara, pentru prevenirea si combaterea adulterarii accidentale sau deliberate a alimentelor, precum si pentru garantarea autenticitatii marfurilor alimentare, ocupa agenda publica a celor mai importante organisme internationale, europene si nationale.
Sistemele de managementul riscurilor ca trasabilitate, alerta rapida sau predictie se doresc a fi dezvoltate pentru a incorpora noile vicii de integritate. Programe de cercetare stiintifica si explorare a pietei au fost demarate pentru a crea instrumente analitice performante si a genera cunoasterea necesara gestionarii eficiente a noilor amenintari. In plus, elemente ale lantului alimentar, precum producatori, procesatori si distribuitori, sunt incurajati sa lucreze impreuna si sa impartaseasca cunoastere si date analitice pentru a intari integritatea lantului alimentar.
Inalta complexitate a lantului alimentar global determinata de amploarea schimburilor comerciale cu marfuri alimentare a schimbat profund paradigma sigurantei alimentare. Evenimentele de siguranta alimentara de astazi care inca se petrec, in ciuda sistemelor foarte eficiente de management al riscurilor, poseda o gravitate si un impact semnificativ mai mare si afecteaza populatii ale mai multor state. In plus, fata de impactul asupra sanatatii publice, evenimentele de siguranta alimentara pot avea consecinte severe asupra integritatii lantului alimentar, ducand la perturbari semnificative si de durata ale obiceiurilor de consum ale populatiei.
Dezvoltarea informationala a societatilor contemporane face ca starea de ingrijorare publica cauzata de un eveniment de siguranta alimentara sa se raspandeasca aproape instantaneu si sa se amplifice excesiv. Anxietatea creata erodeaza increderea publica in sistemul alimentar si transforma ireversibil si imprevizibil vanzarea, productia si fluxurile de marfuri alimentare. Avand rezilienta scazuta, micii intreprinzatori sunt eliminati din lantul alimentar si se accentueaza, astfel, tendintele de oligopolizare a sectorului si creste riscul de insecuritate alimentara.
Curentul de opinie dominant astazi in randurile comunitatii stiintifice si al creatorilor de politici alimentare descrie integritatea alimentara ca o notiune-umbrela, care cuprinde atat siguranta alimentara, cat si autenticitatea si combaterea adulterarii marfurilor alimentare. Aceasta conventie este, in primul rand, una de ordin pragmatic. Existenta unor sisteme paralele de monitorizare si control al lantului alimentar ar fi redundanta, functionarea acestora necesitand un nivel inalt de coordonare. Abordarea se justifica si prin obscuritatea si complexitatea fenomenului adulterarii alimentelor care, de cele mai multe ori, comporta elemente de siguranta alimentara. Adulterantii pot fi in sine daunatori sanatatii sau pot contine contaminanti periculosi, fie acestia infectiosi, toxici sau alergeni. Mai mult, impactul asupra opiniei publice este acelasi: accentuarea neincrederii in sistemul alimentar. Opinia publica va reflecta orice episod de siguranta alimentara sau de adulterare a marfurilor alimentare ca ineficienta a sistemului alimentar, deci, ca un viciu de integritate a lantului alimentar.
Articol realizat de Florin Soptica