Remarcam anul trecut ca la Festivalul International de Creativitate de la Cannes, campaniile castigatoare au avut, fara prea multe exceptii, un twist social, detronand entertainment-ul anilor 2000, sau tema sexului care vindea in anii 90.
Am urmarit apoi, pe parcursul anului, o serie de manifestari de civism ale brandurilor: Ikea facand fundraising pentru refugiatii sirieni printr-o idee de instore care a facut instantaneu inconjurul retelelor de socializare, Honey Maid comunicand despre acceptare si dragoste parinteasca neconditionata intr-o campanie de Valentine’s Day, sau Kenco operand mai profund in interiorul brandului si construindu-si pentru o vreme imaginea pe suport social oferind locuri de munca in tara de origine a cafelei Kenco.
Dar nu cumva brandurile fac bine in masura in care consumatorii lor vad ca fac bine? Cat este activism autentic si cat este... „inca un trend de comunicare”? Pentru ca business-ul este business, iar in teorie, nu exista brand care sa nu fie bun in ADN-ul lui. Nu vom intalni in niciun brand book enumerate valori ca „ oportunism”, „lasitate”, „ignoranta”, „arivism” etc.
Asadar, cat sunt dispuse brandurile sa sacrifice, in numele unui activism onest?
Raspunsul meu este: atat cat le permit oamenii destepti si curajosi care le reprezinta, care le conduc.
In societatea momentului vorbirii, etica face loc ideologiilor, inclusiv ideologiilor brandurilor.
In Romania pe care o traim zilele acestea, consultantii de brand sfatuiesc managerii de brand sa nu-si expuna brandul pe medii care fac rating din manipulare grosolana, pentru ca in Romania anilor 2017, ratingul nu mai este totul (ce idee avangardista, nu?).
In Romania pe care o traim zilele acestea, CEO-ul Raiffeissen Bank este vazut printre protestatarii din Piata Victoriei, care amendeaza legiferarea hotiei prin OUG 13.
Lucrul acesta se intampla la cateva zile dupa ce CEO-ul Starbucks USA, anunta ca va angaja 10.000 de refugiati, ca reactie impotriva deciziei presedintelui Trump de a nu mai permite intrarea imigrantilor in SUA.
Si acestea sunt doar cateva exemple de branduri care vorbesc prin oameni, nu in virtutea unei platforme de CSR mai mult sau mai putin „safe”.
Si brand-urile care vorbesc prin oameni, sunt cele care ajung de fapt la oameni. In lumea anilor 2017.